în Observator cultural, nr. 1227

Analiza chirurgicală pe care o face, pe parcursul volumului invocat, prezenței ideilor rasiste și eugenice în spațiul românesc, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea și pe parcursul secolului trecut, este de natură să ne conducă spre înțelegerea și explicarea cauzelor răului politic consubstanțial proiectelor de inginerie socială propulsate societal atât de fascismul interbelic, în variatele sale forme, cât și de totalitarismul comunist. Consider că, odată cu apariția acestei cărți, avem de-a face cu o veritabilă turnură istoriografică, în măsură să releve procesul de metastazare a acestui rău în corpul social și să explice rezistența sa, fie și în stare recesivă după ce a căpătat expresii dominante în interbelic și în comunism, până în prezent. Totodată, cred că volumul invocat este și o mărturie inedită cu privire la instituționalizarea etatică a răului, fiind în aceeași măsură o provocare pentru sfera de interes a sociologiei intelectualilor.