Romania literara

Lumea in doua zile, roman scris in plin comunism, trece de trei decenii si nu a capatat nici un rid, nu are nici o pagina vetusta, in timp ce numeroase alte creatii literare la fel de vechi sau mai noi au cazut iremediabil in desuetudine. A acumulat sapte editii in acest interval si nu am un exemplu comparabil de valoare si succes. Care ar fi explicatia, pe linga virtuozitatea scriiturii si constructia narativa impecabila? Romanul evita in egala masura sa se implice in problemele politice (al caror fundal il invoca ironic prin citatele extrase din presa momentului) si sa se refugieze evazionist intr-o poveste de tip fantastic. Sint doua greseli destul de frecvente in interpretarea acestei carti: plasarea ei in categoria romanului preocupat de obsedantul deceniu si exagerarea in directia fantasticului. Care ar fi, dupa parerea mea, tema fundamentala a acestui roman? Deconstructia unui mit: acela despre capacitatea premonitiei si legitimitatea ei. Sau: interogatia asupra acestui har al prevederii viitorului: cine il poate detine si in ce imprejurari?