in Cultura nr. 452

Ceea ce se remarca insa este distanta auctoriala fata de abuzurile sistemului, prudenta domniei sale in alegerea temelor, reactie contrastanta cu latratura gazetareasca din epoca. Este una din trasaturile ce l-au caracterizat pe parcursul intregii vieti, dind mereu Cezarului ce i se cuvine si lui Dumnezeu ce-i apartine. E ceea ce cred ca o face si in prezent, cind revede trecutul sub imperiul actualitatii. (...) Precum Spovedania unui invins, al lui Panait Istrati, memorialul de calatorie in timp al lui Paul Cornea apartine unui invins. Nu in profesie – cu realizari de-a dreptul de invidiat –, ci in credinta idealista a fauririi unei lumi mai bune, „pentru cei multi, umili”, ca sa ma folosesc de-o dedicatie a lui Rebreanu. Fara sa-si fi propus, este cartea celor care, ca si el, au pornit adolescentin cu nobile intentii pe un drum infundat. Pagubasi, ne-am intors dupa jumatate de secol in locul de unde am pornit. Cu deosebirea ca, in 1944, am lasat in urma o lume cit de cit asezata, in schimbul alteia, croita aprig. Istoriceste, fostii mosieri, „boieri de vita veche” – ridicati din generatie in generatie, de mult rinduiti in cimitire –, sint inlocuiti cu altii, de vita salbatica, rasariti la un colt de cotitura, intre codul civil si cel penal. Sa tot duci dorul Comanestenilor lui Duiliu Zamfirescu si al Vorvorenilor lui Petru Dumitriu. In comparatie cu martafoii si spagarii noii protipendade, pina si Dinu Paturica ramine un dulce copil.