Nu e un roman-fresca, nici un roman-epopee, cel mult un roman-puzzle, cele 34 de capitole purtind fiecare (cu 2-3 exceptii) un titlu-nume: Tinu, Maica Arsenia, Pantiusa, Hambu s.a.m.d., cum ar veni – niste fise personale, intr-un dosar al istoriei recente. Recognoscibile unele – Ilisoi, Pantiusa, Sosescu, Coana s.a. –, fictionale majoritatea, si unele, si altele „prind” realitatea acelor ani, fie din perspectiva calailor (memorabila, in acest sens, povestea cenzorului vigilent care isi cenzureaza propriul poem), fie din cea a victimelor. Omniprezenta Securitate, „reeducarea” de la Pitesti, ca si nelipsitele cozi matinale la alimentara, avorturile clandestine, incercarile de trecere frauduloasa a frontierei, povestea cu „teroristii” din timpul evenimentelor din decembrie ’89 si cite alte caracteristici a „(i)epocii” se regasesc in cele 240 pagini ale cartii, unele cumplite, altele – de un haz nebun (de ex., Militia romana: rubrica Fapt Divers).