in Ramuri nr. 11

Teatrul – aventura de-o seara, aventura de-o viata, marea iubire sau paradisul pierdut? Perspectiva din care alege George Banu sa analizeze relatia sa cu teatrul este cea a erosului, un eros estetic si euristic, alegere deloc intimpatoare, pentru ca Iubire si neiubire de teatru (traducere de Ileana Littera, Editura Polirom,Colectia EGO-grafii, Iasi, 2013) este, dincolo de evidenta declaratie de iubire pentru scena, actori, regizori, scenografi, pentru tot ce inseamna teatru, pina la argumentarea obiectiva a „neiubirii” si in final asumarea ei, o autoscopie a unui amor intellectualis, ce patrunde in sfera cea mai intima a efuziunii mistice sufletesti. (...)
E o dubla reconciliere cu teatrul si cu sine – aflat in zodia incertitudinii si a regretelor, a esecurilor si a victoriilor, autorul depaseste autoimpusa conditie de „exilat estetic” pentru a-si afirma lucid pozitia de eseist: interfata intre teatru si literatura, ce prin amintirile, detaliile, descrierile, comentariile sale declanseaza o frenezie a imaginarului precum in aceasta prefrumoasa carte despre teatru, despre o viata ca „umbra” a scenei, dar nu in umbra ei.