pe Adevarul.ro

Paul Cornea scrie despre comunismul romanesc din pozitia celui ce nu isi neaga, nu isi ascunde, nu isi catifeleaza culpa de a fi fost cindva parte activa a unei stingi militante ce a esuat lamentabil si care s-a desprins faptic, intr-un tirziu, complet de ea. Fara insa a nu-si recunoaste greselile, fara a nu-si asuma vinile, justificate, lamurite pe indelete, dar nu si scuzate iezuistic prin explicatia cit se poate de valida altminteri ca „intr-un totalitarism de tip stalinist nimeni nu scapa inocent, doar mortii nu sint obligati la compromisuri”.
Paul Cornea are demnitatea de a comite cu exemplara responsabilitate, fara exclamatii dramatice si fara patetisme de prost gust, gestul de a recunoaste aceste compromisuri si de a explica prin slabiciuni strict omenesti destul de intirziata lui iesire din „sistem”, din ierarhii, din nomenclatura. De unde diferentele calitative dintre confesiunile profesorului Paul Cornea si cele ale profesorului Ion Ianosi care, asa cum admite el insusi in finalul cartii Internationala mea. Cronica unei vieti (Editura Polirom, Iasi, 2012), a ramas si acum un om cu convingeri de stinga.