pe literaturadeazi.ro

Autoarea are tendinta de a impacheta imaginile in propozitii scurte, perfect aplicate pe osatura unor senzatii ivite din contemplarea unui spectacol al derizoriului. (...) Fuga, sugestiva, nu mai este doar o relatie a alergatorului cu propriul corp (in chiar debutul cartii: „Corpul e singurul meu animal de companie. Il ingrijesc, il hranesc, dar inca n-am ajuns sa-i vorbesc”), ci doar singura metoda care poate sa atribuie rutinei un strop de nebunie eliberatoare. Personajul Anei Maria Sandu isi propune, evident, sa alerge sub pretextul grijii pentru sanatatea proprie, insa scopurile se rescriu pe masura ce beneficiile acestui nou exercitiu sint tot mai multe si tot mai diverse. Fuga devine factorul coagulant, bucatica aceea de timp propriu care da un sens ulterior haosului cu care personajul se intilneste in fiecare zi.