in Historia

Regimul comunist de la Bucuresti a supravegheat permanent exilul romanesc, pe care l-a perceput drept un inamic de temut ce trebuie anihilat. Ca atare, Securitatea a primit, inca de la infiintarea sa, directive privind urmarirea si compromiterea actiunilor antitotalitare ale romanilor aflati in exil. Dinu Zamfirescu, el insusi membru al exilului romanesc, prezinta in acest volum mijloacele prin care Securitatea a incercat sa destabilizeze si sa fragmenteze gruparile din exil, cu scopul de a minimaliza efectul campaniilor anticomuniste ale acestora. Aflam, asadar, care erau principalele patru strategii ale Securitatii: infiltrarea agentilor in comunitatile importante din exil; recrutarea unor colaboratori care sa influenteze actiunile exilului in functie de interesele de la Bucuresti; actiuni ale reprezentantilor Romaniei in strainatate si, in fine, compromiterea membrilor marcanti ai exilului.