in Ziarul de duminica

O carte de amintiri aparuta la cei 90 de ani ai profesorului care a marcat existenta Facultatii de Litere din Bucuresti din ultima jumatate de secol. „E o carte de amintiri, unde initiativa spunerii, ordinea si accentele rostirii nu-mi apartin pe de-a-ntregul, ele fiind, sub aspect tematic si formal, indatorate substantial intrebarilor puse de Daniel Cristea-Enache.” Profesorul isi marturiseste optiunea pentru cauza comunista – „crez, vis si speranta” –, admite „falimentul convingerilor”, prezinta sistemul din interior, descrie momentele cind a renuntat la functii publice, raminind doar profesor – din 1965. „Singura posibilitate rezonabila ce-mi statea la indemina era (o spun cu tristete, dar acesta e adevarul) sa continui a juca dublu in spatiul public, asa cum deja ma invatasem, cum faceau toti prietenii mei, cum facea toata lumea”.