pe bookaholic.ro

Diferenta dintre proza scurta si roman este precum deosebirea dintre o sueta si o petrecere. In cazul romanului, personajele nu vin singure, isi mai aduc prieteni in naratiune, ca la o petrecere. Tu ai inceput cartea cu sase in minte si te trezesti cu vreo 36, de care trebuie sa ai grija: sa fie credibile, originale, sa le faci cunostinta intre ele, sa nu se rataceasca, nu raceasca, decit daca ai tu asta in minte. Mai ales, sa nu se plictiseasca, pentru ca, la un moment dat, unul te trage de mineca: „Mai lasa descrierile, domnu’ autor! Ne-ai uitat de 126 de pagini intr-o gara friguroasa. Putina actiune, ca am inghetat aici!”. Romanii prefera, in general, romanul pentru ca adora expunerile lungi, pline de ocoluri – ce e un roman decit un lung ocol? – amanunte, justificari. Ati observat cit de multi oameni vorbesc la telefonul mobil in autobuz si cit de lungi sint convorbirile? Cum romanul e nascut narator, daca am inlocui in mod imaginar telefonul cu o tastatura, am avea in literatura nationala numai romane-fluviu.