in Romania literara nr. 48

In romanul lui Ioan T. Morar, destinul nu sanctioneaza hybris-ul, ambitia nemasurata a protagonistului de a-si depasi conditia sociala si de a-si efasa etnicitatea, calcind peste cadavre si peste sentimente. Dar nici haina balzaciana nu este pe deplin satisfacatoare, fiindca Georgian, dincolo de luciditatea machiavelica, sufera de un subtil complex oedipian si, de asemenea, de un complex al orfanitatii, care face din el abonatul de serviciu al iluziei. Din dragoste fata de mama isi ucide (si simbolic, si la propriu) „parintele spiritual”, pe maresalul Ion Antonescu, insa locul acestuia va fi luat de „tatucul” Stalin si de fantasma egalitarismului. Fara sa-si dea seama, sare din lac in put. Desi invingator, supravietuitor al tribulatiilor istoriei, Georgian este, de fapt, jucaria propriilor slabiciuni tiranice.