in Revista 22 nr. 1231

Lunetistul este, in primul rind, un roman livresc, atit ca finalitate narativa, ca structura, dar si din punct de vedere stilistic. Cred ca afirmatia flaubertiana cum ca stilul este structura unui roman isi are demonstratia perfecta in cartea de fata. (…)
Repet, aici este punctul in care cercurile concentrice se asaza pe hirtie, in plan. Si tot aici este momentul in care se face declicul, cind perspectiva se schimba si trecem in spatiu, alaturi de autor, care este adevaratul lunetist. Privim, peste umarul lui, prin luneta armei, pe sticla careia este desenata o figura alcatuita din cercuri concentrice. La punctul de intersectie a celor doua axe perpendiculare se misca, fantomatic, oameni de hirtie. Cel care-i da misiunea lui Constantin, angajatorul asasinului de hirtie, este autorul romanului Lunetistul, care vrea sa-l ucida pe autorul cartii din interiorul cartii...