in Suplimentul de cultura nr. 420

Tema volumului acesta este tocmai teama de irosire intr-o societate care te inghite, care practic isi risipeste energiile pe tot felul de lucruri marunte, care tin de azi pina miine, dar care poimiine nu mai au nici o importanta si pentru care s-au consumat foarte multe patimi. Iar pe acest fond e greu sa construiesti. In carte, luind inapoi povestile pe care le-am scris, personajele pe care le-am construit, colaborarile cu regizori ca Pintilie, Pita, Gabrea, am incercat sa le rememorez astfel incit sa le gasesc un numitor comun. Si l-am gasit in destinul omului marunt, al omului obisnuit, al omului nascut intr-o societate care nu-i da cine stie ce sanse, dar in care nici el nu se da batut. Chiar si atunci cind pierde, el isi joaca cartea, vrea si el ceva bun de la viata. Exista o anumita linie comuna intre toate aceste proiecte ale mele, anume preocuparea pentru oamenii care pierd, pentru oamenii care nu conteaza, pe care societatea ii inghite, ii risipeste. Sigur ca preocupindu-te de lucruri din astea nu poate sa iasa o carte foarte vesela. Dar poate sa iasa o carte foarte lucida, o carte care se citeste usor, dar care pica greu.