in Jurnal de Media si de Cultura

Observ calitatea de scriitor a lui Andrei Oisteanu, care se vede chiar si in studiile sale stiintifice. Este un foarte bun minuitor al condeiului. Este un om fermecator in ceea ce scrie; este un om care este in stare sa infasoare pastila uneori amara a documentatiei stiintifice foarte serioase in glazura dulce a literaturii. Si cred ca lucrul acesta se vede cel mai bine in cartea – nu a sa, ci a mea – de capatii, cu care aproape ca dorm sub perna, si anume Narcotice in cultura romana. Din acea carte am invatat intr-adevar foarte multe, nu numai despre narcotice, dar si despre scriitori, sau in primul rind despre scriitori. Nu stiam multe lucruri despre multi autori romani, iar daca le stiam mi se pareau detalii lipsite de importanta. Or, Andrei Oisteanu a unificat toate aceste detalii, toata aceasta lume literara diversa – din care stim mai mult lucruri livresti si conventionale – intr-un tablou al viciului merituos, al luceferilor viciului, cum spunea un autor de-al nostru.