in Jurnal de Media si de Cultura

In privinta unei carti fundamentale scrise de Andrei Oisteanu, Imaginea evreului in literatura romana, am observat caracterul senin, lipsit de partinire, lipsit de ideologie, as spune, sau cu o ideologie pozitiva, subsidiara, liberala in cel mai larg sens al cuvintului. Este o carte din care oricine, chiar si un elev de liceu, poate invata foarte mult, din care nu numai ca reiese drama poporului evreu, care a convietuit secole de-a rindul cu poporul roman in istoria noastra, dar reiese, prin contrast, si una dintre calitatile evreilor: romanitatea lor. Evreii au fost printre cei mai cinstiti romani, printre cei mai patrioti, printre cei care si-au iubit cel mai mult locurile unde s-au nascut. Toate acestea reies in carte, alaturi de imaginea caricata si nedreapta a evreului, asa cum a fost ea construita, si care a fost de fapt o subcategorie a imaginii strainului in general intr-o cultura traditionala, construita pe puritate de singe. Toate acestea mi s-au parut calitati extraordinare ale acestei carti, pentru care probabil ca si are succesul pe care il are in strainatate.