Nabokov avea o teorie, pe care a incercat sa le-o predea studentilor sai: o carte nu se citeste cu mintea, nici cu sufletul. Literatura se simte cu spinarea, mai precis cu acea zona aflata un pic mai jos de ceafa. Iar literatura adevarata contine anumite insule stilistice, imagini-nucleu capabile sa dea nastere revelatiilor. In Lolita acestea nu au nimic sexual: este vorba despre Dolores jucind tenis, despre atmosfera plina de ipocrizie in care Charlotte se straduieste sa spuna „etans” pentru a parea o femeie sofisticata, despre motelurile americane in care se desfasoara parodia incestului. Ca sa intelegem cum trebuie citita literatura lui Nabokov, trebuie sa ne amintim in ce consta examenul dat de el studentilor sai, la sfirsit de an: „Descrieti gara in care Anna Karenina il intilneste pentru prima oara pe Vronski”.
