in Observator cultural nr. 699

Mereu ancorat in prezent, Rasvan Popescu nu se dezminte nici de aceasta data. Textele din volumul pe care l-am luat la maruntit nu dateaza de mult, ci sint scrise chiar in anii din urma, 2010-2013. Omul nostru nu pierde timpul, cine stie ce se mai poate intimpla pina la virsta senectutii! Insemnarile de fata sint diverse, nervoase, lucide, uneori adaugind judecati de valoare, alteori dezamagiri. Nu de putine ori, mici intimplari cotidiene, unele dramatice, altele absurde – nuclee narative care ar putea deveni, de ce nu, intr-o buna zi, pagini de proza. Avem aici portrete de politicieni si de jurnalisti, intimplari din culisele vietii politice, dar si culturale; avem de toate. O bruma de oboseala se simte in anumite notatii ale lui Rasvan Popescu; sint clipe cind autorul, om si el, devine vulnerabil: „Cu mine ce-o sa se mai intimple?”. Nu stim nici noi, asteptam eventual un viitor roman, inca o felie de jurnal sau poate chiar un nou film.