pe bookmag.eu

Probabil fiindca abordarea nu pare suficient de reverentioasa, nu se apropie de saracime ca de o biserica, cu un narator sfisiat de remuscari ca are mai multi bani decit saracii. Cred ca, printr-un efect pervers, mai repede abordarea asta ultrareverentioasa exotizeaza, fiindca pune o bariera ontologica intre categorii sociale, tu ca burghez nu poti intelege trauma saracilor, e imoral sa incerci sa te substitui lor. Si da, e adevarat, e o problema asta, dar consecinta ei perversa e ca risca sa ecraneze fondul comun de umanitate. In fine. Al doilea motiv e cinismul, care e una din marcile mele stilistice, parte din viziunea mea artistica si nu numai, in fine, ceva care m-a ajutat sa-mi depasesc propriile probleme. In plus, cinismul atenueaza patetismul atrocitatii care e viata in general si viata saraca in particular, il face mai usor de inghitit. O viziune cinica implica asta, constiinta ca toti ne ardem intr-un fel sau altul, ca viata e cruda; poate ma arunc prea departe, dar mi se pare ca adevarata empatie si compasiune incep dupa experienta cinismului. Ma rog, a fost solutia mea artistica, nu e singura. Asa. Inca ceva – lumea de acolo se vede ca inferioara cred printr un efect de perspectiva, fiindca naratorul are fantasma sexuala a unui tip foarte masculin, needucat si nu foarte inzestrat intelectual; e modul lui freak de relationare erotica.