pe bookmag.eu

Pentru prima data de cind scriu, mi-am propus sa vorbesc inainte de toate despre o stare. Am observat ca uneori, sub coaja unor intimplari aparent banale, in interiorul oamenilor se pot petrece lucruri mult mai spectaculoase decit, sa zicem, un cutremur de pamint. Initial, am avut un alt titlu in minte care sa denumeasca acea stare: „Sminteala”. Totusi, ceva nu-mi placea la el, am vrut sa-l schimb, insa nu gaseam nimic mai bun. Dupa ce ma hotarisem sa-l las asa, abia cind imi revizuiam cartea pentru tipar, mi-am dat seama cit de des se repeta in text cuvintul „amortire” si ca asta-i titlul corect; si-mi place pentru ca are si un sens absolut propriu – personajele sufera atacuri de panica manifestate fizic prin amortirea corpului –, dar si unul figurat, e vorba de amortirea cotidiana cu care te lupti, lupta de a nu balti, de a iesi din inertie.