Steaua nr. 8-9

Constatarea mea analitica este aceea ca nu mai conteaza subiectul romanului Hotel Universal (pe scurt – o monografie inlantuita a orasului Bucuresti, cu tot calabalicul epic si fermecator pe care il presupune acest lucru din partea unui autor talentat, care cunoaste istoria si harta orasului intr-atit de bine incit isi poate ingadui sa le reinventeze), cit miza acestei carti in contextul prozei actuale romanesti. Simona Sora scrie cu placere fatisa, iar aceasta placere ii este daruita, cu finete, si cititorului. Autoarea pare ca nu mai are nevoie de o poveste anume (centrala, desi aceasta exista), intrucit textul ei poate functiona si numai prin povestile colaterale ori prin ramificatii. Si, poate, chiar meandrele textului sint cele care coaguleaza istoria acestui roman, structurat, de altfel, dupa ce autoarea a ingurgitat lectiile decisive (experimentale sau nu) ale prozei universale.