in Observator cultural nr. 697

De ce ar fi Ce a fost – cum a fost un volum care sfarma conventii, o aparitie uimitoare pentru anul editorial 2013? In primul rind, Paul Cornea isi dezvaluie angajamentul la cauza comunista cu o duritate asumata pina in cele mai mici detalii. Nevoia de marturisire este stringenta la Paul Cornea. Citim despre optiunea pentru cauza comunista, aparuta in timpul razboiului, optiune la care tinarul evreu adera cu tot entuziasmul.
Al doilea lucru care trebuie spus despre aceasta marturie este ca Paul Cornea nu face parte din categoria celor care au mers pina la capat, protestind public impotriva comunismului. Paul Cornea – si aici este marea subtilitate a cartii – nu se prezinta ca un erou, ca un apostat. Incepe sa-si dea seama de eroare, simte ca Sistemul i-a jucat feste, simte ca trebuie sa admita „falimentul convingerilor mele”, dar nu este dintre cei care au fost disidenti. Paul Cornea ne prezinta o descriere a sistemului din interior si, de fapt, arata lumii ca si in interiorul sistemului puteai sa nu fii ticalos (...)sa taca, „raminind pe tusa, intr-o pozitie duplicitara, dar incercind, pe cit imi statea in putinta, sa accept cit mai putine si mai irelevante compromisuri”. Cred ca e foarte importanta aceasta delimitare, care emana din toate paginile cartii, pe care autorul o explica desavirsit.