in Romania literara nr. 40

In viziunea mea, acest al treilea roman al lui Malaicu- Hondrari ataca frontal o chestiune nu numai dificila, dar si extrem de surprinzatoare: ezitarile artistului la tinerete. Nu in sensul biografiei (acestea sint cancanuri), ci in acela al chiar artei lui. E stiut ca destui mari scriitori au avut inceputuri marcate de imprecizii. De erori, de naivitati, de pripeli. Nu e vorba de esecuri, caci ceva din forta de mai tirziu e deja acolo. Emblematic si faimos e exemplul lui Balzac, al carui Pere Goriot e in mod cert o asemenea carte de tinerete. (...) E si cazul acestui Carlos Murillo Ponti, pe care Marin Malaicu-Hondrari il construieste cu remarcabila finete: debordind de talent, insa supus pericolelor virstei.