in Apostrof nr. 9

Roman al gesticulatiei interioare si al reflectiei vorace de senzatii, Femei albastre (des)compune si recompune in egala masura reprezentari diverse ale corpului in asteptare, resorturile intime ale privirii, marcile specifice ale celuilalt, care devin marci ale sinelui, printr-un proces perpetuu de oglindire. (...)Frumusetea romanului nu sta in constructia personajelor ori in sofisticariile narative, ci in cautarea – aproape obsesiva – a vitalitatii fiintei, dincolo de singuratatea si fragilitatea ei.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri