Suplimentul de cultura nr. 411

Fantasmele nu s-au dus chiar de tot, ci se mai salasluiesc putin si in acest roman. Ca doar nu pot sa nu mai fiu eu insami. Dar realismul acestei carti de proza (si istoria recenta a Romaniei, cum este numita ea printr-o formula deja incetatenita) m-a provocat, m-a pus pe treaba altfel decit de obicei si mi-a impus o disciplina a cuvintelor si a frazelor care mi-a prins bine. Am studiat multi ani istoria comunismului romanesc si a urmarilor sale (in teza mea de doctorat despre memorialistica de detentie), asa incit eram, cel putin ideatic, pregatita pentru un asemenea roman de tip fresca. Dar mi-a luat mult timp sa il scriu si sa il finalizez, in asa fel incit sa fiu multumita si sa stiu ca mi-am facut treaba cum se cuvine.