in Glasul Aradului

In Integrala prozei scurte ne intilnim cu citeva nuvele speciale in care autorul pare sa doreasca a epuiza numeroasele feluri in care ne disimulam singuratatile. (...) Cu toate acestea, vom ramine fascinati de faptul ca el nu scrie despre cei puternici, ci despre cei fragili, nestiuti, abandonati, puri intr-un fel straniu. Acestui autor nu-i scapa nicio forma de alienare a societatii industriale si ramine prietenul tuturor celor singuri. Mai presus de orice, Truman Capote nu face morala, nu pretinde perfectiune (decit - am impresia - de la insusi scriitorul din el!), ne accepta fragili si derutati, dar niciodata stupizi si banali. De nelipsit din orice biblioteca respectabila, cartile sale contin poezia Sudului american, vertijurile new-yorkeze, dar si fulguranta unor personaje deviante care ne amintesc de Diane Arbus.