in Cultura nr. 439

Autoreferentialitatea sustine si ea impresia de „santier” narativ a unui roman mereu subminat din interior de autocritica unui observator fin. Privirea autoscopica se intoarce uneori si spre scriere in reflectii metatextuale, tradind constiinta unui om ce scrie traind si traieste scriind intr-o epoca obsedata de viteza, fiind totusi capabil sa admita: „Iata o propozitie care nu-mi place deloc. Cred ca am obosit”.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri