Concret, cind am scris Noapte buna, copii!, stiam de unde plec, stiam unde vreau sa ajung si, in linii mari, cunosteam si drumul pe care o sa-l parcurg. Am lucrat cu o schema foarte elaborata, mai ales ca acolo sint o multime de planuri temporale care trebuiau sa se imbuce foarte bine, ca intr-un puzzle, si sa nu dezvaluie prea mult din poveste inainte de final. Dar tot am avut surprize pe parcurs. Ca intr-o calatorie: cunosti in linii mari peisajul pe care o sa-l strabati, dar niciodata nu stii exact ce o sa vezi sau ce ti se poate intimpla.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri