in emisiunea Omul care aduce cartea

(Simenon) Are o usoara privire de stinga asupra realitatii. Il pasioneaza dezmostenitii sortii, cei care au un destin nefericit si am observat ca nu compatimeste mai mult cu victimele, ci mai mult cu faptasii. (...) ii intelege pe borfasi, pe cei necajiti si, de regula, ajunge, nu de multe ori, dar suspect de des la cazuri in care descoperind faptasul il lasa liber pentru ca tot concursul de imprejurari care a dus la un asasinat sau la un furt, la o faradelege este undeva motivat de conditii financiare, sentimentale, familiale, sociale. (...) deci toate circumstantele agravante devin incet, incet atenuante. Lumina la el, la figurat, vad ca este pigmentata cu negru ca la Rembrandt. Nimic nu este foarte bun, nimic nu este foarte rau.