in Suplimentul de cultura nr. 409

Nimeni nu se salveaza singur este un roman incredibil de reusit. Este, concomitent, un roman teribil de deprimant. Rar mi-a fost dat sa citesc o carte atit de sfisietoare, de intunecata, atit de neinduplecata in ceea ce priveste sansele de supravietuire a cuplului dupa treizeci si cinci de ani. E ca si cum ai citi o lunga condamnare la moarte, e putin crud, e putin sadic, e ca si cum ai citi un tratat despre moarte. Moartea iubirii, a sperantei, a fericirii. Sau altfel, e ca si cum pe fiecare pagina ai vedea o fotografie a ceva groaznic, revoltator, ceva ce n-ar fi trebuit sa fie publicat, dar a fost tocmai pentru a arata lumii ca asemenea lucruri se-ntimpla. Poate ca, in cel mai bun caz, asa am putea interpreta cartea. Drept un semnal de alarma, un avertisment adresat tuturor celor aflati intr-un parteneriat cu o alta fiinta umana: aveti grija, iata la ce se poate ajunge.