in Romania literara, nr. 32

Autoarea le spune capitole, dar sint, de fapt, secvente narative de sine statatoare, structurate in jurul cite unui personaj. Le-am putea spune si povestiri, necomunicind prin protagonisti, ci prin sensuri, prin faptul ca, insumate, conduc la imaginea unei lumi coerente, a unei societati, a unei umanitati cu existenta istorica. In prezentarea de pe ultima coperta se spune despre carte ca reprezinta „o fresca epica”, ceea ce, neindoielnic, Ruxandra Cesereanu a urmarit sa infaptuiasca. Amploarea deschiderii social-istorice, bogatia evenimentelor aduse in scena vorbesc despre aceasta aspiratie a prozatoarei. (…)
O lectura care cucereste.