in vol. Magie si vrajitorie in cultura romana

Vrajitorii si vrajitoarele din vremea «vinatorii» erau marginali, uneori organizati in confrerii initiatice, care foloseau halucinogene (plante din familia solanaceelor: matraguna si ciumafaia: Datura stramonium), ca sa-si deschida accesul la profunzimile inconstientului. I.P. Culianu afirma ca vrajitoarele ungeau coada de matura cu substante halucinogene, si-o plasau intre coapse pentru ca pielea sensibila de acolo (vagin si anus) absoarbe mai bine componentii activi ai drogurilor, dupa care intrau in transa si isi imaginau ca au zburat la sabat. Culianu nu este singurul sustinator al asa-numitei teze farmacologice privitoare la originile vrajitoriei europene si ale sabatului. Ea mai are sutinatori eruditi in persoana unor cercetatori ca Andrei Oisteanu, in volumul Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura (Polirom, 2011).