Observator cultural, nr. 683

Daca ar fi sa definesc genul proxim al scrierii de fata, as zice ca Hotel Universal este o carte „de recitit”, poetica relecturii scotind in evidenta relieful particular al unui text care, departe de a imprumuta limbajul indirect, dar perfect lizibil al alegoriei, ramine greu descifrabil, enigmatic, ambiguu. Traind ca atare mai mult prin sugestie si prin „atmosfera” (o „atmosfera” stranie, cu ecouri din literatura sud-americana, din Sabato si din Marquez mai cu seama), romanul Simonei Sora va solicita atentia lectorului in alt fel decit un simplu „roman”, unde intriga joaca rolul esential, legind evenimentele pe orizontala. Ce-i drept, nici in cazul de fata intriga nu e absenta cu totul, insa ea indeplineste acum o functie secundara, de simplu vehicul al „viziunii”, abia aceasta cu adevarat importanta. (...) Roman de mare rafinament stilistic si compozitional, remarcabil atit prin complexitatea problemelor abordate, cit si prin eleganta solutiilor narative experimentate, Hotel Universal reprezinta o realizare de virf a prozei noastre contemporane. O carte-unicat, marturisind blagian vindecarea de boala, depasirea obsesiilor legate de „eu” si, in consecinta, triumful deplin al imaginatiei asupra memoriei.