in Ziarul de duminica, nr. 23

Neavind atita durere acumulata in memoria lor afectiva, nimic nu-i impiedica pe straini sa se bucure de ceea ce avem noi mai bun, anume de frumusetea peisajelor mirifice, de caldura si autenticitatea relatiilor, de simplitatea lumii rurale in comuniune cu natura etc. Pina ca si capitele de fin ii incinta. Evident insa, sint si lucruri care nu le plac si pe care le critica, dar aceasta critica este facuta cu blindete si multa dragoste...
Cu siguranta sint dificultati similare pentru ca ele tin de mentalitati si de obiceiuri. Oricine vine dintr-o lume asezata, functionala, are aceeasi nedumerire ca si mine fata de victimizarea permanenta in care ne complacem – aceasta neputinta afisata cind noi de fapt sintem oameni foarte capabili si stim acest lucru inlauntrul nostru – sau frica de greseala, ignorind ca a gresi inseamna a progresa, fuga de raspundere, cind de fapt cea mai mare putere o ai atunci cind esti constient ca tu esti cauza tuturor lucrurilor care ti se intimpla, pentru ca esti co-creatorul vietii tale, si multe alte astfel de lucruri mai mari sau mai marunte care ne impiedica sa progresam.