in Observator cultural, nr. 681

Saman, romanul cu care debuteaza ca prozatoare Adina Dabija, este un hibrid intens personal intre ceea ce se cheama carte a initierii, roman autofictional si roman al formarii spirituale. Cartea deschide si o pista ezoterica, directie mai putin batuta in proza romaneasca de data recenta si foarte recenta, plus un fascicul consistent in care se discuta, ca intr-o arta poetica integrata fictional, statutul, rosturile si efectele poeziei asupra celei/celui care o practica. Oricum am lua-o, cartea Adinei Dabija, care e si o foarte apreciata poeta, are drept centru de greutate cautarea de sine, o cautare de ordin spiritual, si interogatiile dureroase, dar revelatoare pe care o femeie ajunge sa le practice in diferite etape ale unui parcurs al autocunoasterii.
Este o carte despre transformarile unei femei in carne si oase care cerceteaza natura lumii din jur, care e abuzata de multe ori, dar care continua sa faca fise de observatie, incercind, in acelasi timp, sa se conecteze la acele frecvente care n-o bruiaza.