pe Hyperliteratura.ro

Daca am invatat ceva de la personajele mele din Planuri de viata este ca nu este rau sa-ti faci planuri, dar ca trebuie sa fii pregatit pentru momentul in care vei constata ca numai unul s-a realizat, sau poate niciunul. Sa faci adica antrenamentul de rezistenta la frustrare. Sa fii pregatit in sensul de a nu trai numai in viitor, ci de a trai si clipa, care pare sa fie chiar sensul vietii.
[...] La patruzeci si sapte de ani imi doresc sa am parte de sanatate ca sa-mi vad copiii in chip lamurit pe drumurile lor, ca sa mai pot scrie citeva romane ale caror subiecte imi sint foarte clare si ca sa pot tatona inca si mai mult poezia, care mi se pare – alaturi de credinta si dragoste – un dar facut de Dumnezeu omului pentru consolarea de necazurile vietii. Poezia in ambele ei forme, atit in varianta scrisa, cit si in aceea traita, este ceea ce are omul aparte.