pe SemneBune.ro

Florin Lazarescu se numara printre scriitorii romani care m-au ajutat sa ma intorc la literatura de la noi, dupa ce multa vreme o cam ocolisem.
[Amortire] o carte in care multi dintre noi se pot regasi, intr-un fel sau altul, o carte despre oameni printre care ne invirtim zilnic, dar pe linga care ne-am invatat sa trecem fara sa ii vedem, situatii pe care, din diverse motive, alegem sa le ignoram. Iar daca e sa spun ce mi-a placut cel mai mult la Amortire… e tocmai lumea asta mica, lumea din plan secund, personajele pe care, probabil, toti le numim secundare, „de umplutura”. Florin Lazarescu are o calitate care ma atrage in mod deosebit la el ca scriitor: un spirit de observatie foarte treaz, foarte deschis, care merge dincolo de imediat, de ceea ce este foarte evident. As zice ca scrisul lui e un fel de echivalent al instantaneului din fotografie…