Sint vieti care se cer rostite, care aprind scintei in ochi, care picteaza in universul etern al lecturii marturii ale sufletului. Paginile lui Valeriu Anania te rapesc, anii sai devin – vorba poetului – clipe sub privirile cititorului. Amintirea ramine rugul cel nemistuit al omului, un popas la umbra unor insigurari, un joc cu o seama de imagini in care o parte ramin imortalizate minjid cu patos pagini albe, iar altele forteaza timpul si te-nsotesc la infinit. Nu intilnim o lume facuta din bube, mucigaiuri si noroi,ci din fragilitati interioare, la care participa Tudor Arghezi, Gala Galaction, Anton Holban, Victor Papilian, Lucian Blaga, Ion Luca, Marin Preda si Vasile Voiculescu. Despre ea, Dan C. Mihailescu afirma ca este o literatura de cea mai buna calitate. Aceste evocari, intr-un registru memorialistic inedit, reusesc sa reconstituie un microcosmos.
Forta de cuprindere si afirmare se impune inca de la inceput, iar acolo unde lipseste mina de parinte intervine cea de maestru. Cuvintul sau coboara, cu multa migala, din mintea mai imbogatita catre o inima de cititor, indragostita de scriitorul sau. Vei intelege ca te-a chemat si patruns de sine insuti o sa...furi paginile cu privirea. Cartea, biciuita de timp, isi termina cuvintul, iar tu tot cauti miscarea gindurilor sale.Acum, cind fiinta sa ne mingiie din amintire, putem citi in adevarurile sale, unele chiar cutremuratoare, ca dincolo de pagini este un adinc univers in care incape si cititorul, dupa cum o sa bagi de seama, fara indoiala.
