pe bookblog.ro

Saman este o camera Sambo, un microunivers modelabil de perceptia fiecaruia, dar si omphalos, locul de intilnire dintre oniric si realitatea contemporana nemediata, fiind strabatut in sens figurat de aceeasi lumina verzuie intilnita in opera lui Eliade sau care il obseda pe Marele Gatsby. Poezia a facut din Adina Dabija o fiara metaforica, capabila sa spintece pintecul de balast al lumii sale, pentru a pasi in lumina unui eu mai incapator. Iar poezia Adinei din acest roman „ma facea fericita ca o hirtie de napolitana care zboara nestingherita pe strazile Bucurestiului, ca perechile de adidasi rupti agatati de firele de telegraf din Bronx sau ca un sirag de margele lucioase si colorate prinse intr-un copac din New Orleans”.
Amintindu-ne de originile noastre si anuntind timpul innoirii spiritului, Saman este un monument de extrasenzorialitate, in care cu entuziasm si sinceritate, Adina Dabija cojeste realitate dupa realitate, realizind o dubla initiere (a celui care scrie si a celui ce citeste). Cuvintele ei devin spirite de care cititorul se lasa dus spre alte lumi, devorat si recompus.