in Suplimentul de cultura, nr. 405

Teama ca nu voi mai ajunge in tara [...] da, asta totdeauna am avut-o. De altfel, eu pastrez si acum cu mine o cutie de chibrituri cu pamint de la mormintul tatalui meu, care este in Iasi. Daca nu voi fi ingropat in Romania, nu sint inca hotarit, mai am timp sa ma gindesc, vreau ca acea cutie sa fie acolo, cu mine, cu pamint romanesc. Dar emotia ca nu voi fi in tara am avut-o si cu alte ocazii, ca mor la mii de kilometri de tara si nu va sti nimeni nimic despre mine.
Eu am trait tot timpul cu acest atasament fata de Romania. Sint cetatean american si sint un cetatean leal american. Dar m-am nascut roman si nu conteaza unde traiesc. Si cel mai bine se vede asta cind nu permit, nici macar in particular, nimanui sa spuna ca ii e rusine ca e roman. De ce sa iti fie rusine? Avem problemele si defectele noastre, dar si multi oameni care ne fac cinste. Sa critici, da. Dar sa iti fie rusine, eu personal nu accept.