pe filme-carti.ro

Atita vreme cit Evghenie se zbate sa inteleaga ce i se intimpla, sa-si pastreze o anume luciditate, nu l-as asocia cu ratarea. Dorinta de a publica o carte nu-i neaparat a lui, ci ii este cumva impusa de cei din jur, pentru a-si legitima o existenta care, de altfel, era ok, ii era suficienta.

Evident ca ma folosesc in roman de „experienta” mea legata de lumea scrisului, dar asta nu inseamna ca ma identific cu vreunul dintre personaje, ca-mi relatez biografia. Cazimir e un cinic, un bad guy prin natura lui. Evghenie, the good guy. Daca intr-un film apare un tip cu mitraliera in mina, care trage in stinga si-n dreapta, nu inseamna ca regizorul e criminal, cum se pare ca deja percep unii (in special critici) dupa lectura cartii mele. N-are rost sa explic parerile lui Cazimir despre lumea literara, sa-l apar sau sa-l injur, atita vreme cit acestea sint foarte clar exprimate. Ma amuza cum doar citeva randuri, citeva ginduri ale unui personaj secundar, din cele 250 de pagini de carte, au polarizat atentia anumitor lectori, facindu-i sa ignore restul.