in Romania literara, nr. 14

Mortido este o carte cu un destin neobisnuit. (…) Furia distructiva concretizata intr-o serie socanta de crime, care constituie firul epic nud al naratiunii, a justificat paralela cu filmele lui Tarantino, dar romanul lui O. Nimigean e mai curind comparabil, din acest punct de vedere, cu romanele lui Cormac McCarthy, Nu exista tara pentru batrini si Meridianul singelui, pentru ca la el aceasta dementa a distrugerii, a crimei, a nimicirii este in acelasi timp gratuitate (estetica, daca vreti), pedeapsa si redemptiune.
Mortido e, in primul rind, expresia unei exasperari. Actiunea se petrece in Romania imediat post-Revolutie, plina de fosti securisti, de pretinsi disidenti, de afaceristi dubiosi, de curve, de militieni deveniti politisti, de boschetari, de patrioti de ocazie, o intreaga fauna aproape neverosimila, daca nu am sti ca a fost adevarul adevarat. In aceasta atmosfera fetida, ca sa simplificam, cineva o ia razna. Naratorul nostru. El ii duce cu sine si, intr-o scena, „in spate” (chiar asa apare in text, sint urcati unul in spinarea celuilalt) pe Fra si pe „celalalt”, numit la un moment dat Abaza, dublii, alter-egourile, identitatile scindate ale celui care a pierdut friiele. (...)
Ca si celalalt roman al lui Nimigean (Radacina de bucsau), cartea aceasta este scrisa „cu singe”.
Editura Polirom a facut un gest reparatoriu reeditind Mortido. Recuperarea acestui roman, pentru literatura romana actuala, era absolut necesara.