pe blog.libris.ro

Prin destinul Evei si al initiativelor ei, Hans Fallada si-a exprimat totusi increderea in viitorul poporului german, in necesitatea privirii spre viitor. In ciuda atmosferei apasatoare pe care o desavirseste, in ciuda senzatiei de lipsa de speranta pe care actiunile Gestapoului o intregesc spre finalul romanului, acest destin al Evei Kluge dar si verticalitatea sotilor Quangel intaresc totusi mesajul luminos al romanului anume ca nu instrumentele rezistentei sint cele mai importante si nici numarul celor care protesteaza (unul sau zece mii), cit sentimentul necesitatii luptei, sentimentul de revolta morala si de incredere intr-o justitie adevarata – iata combustibilul care da autenticitate si durabilitate protestatarului. Cumva, cam asta incearca sa transmita volumul lui Fallada inspirat dintr-un caz real: probabil ca Berlinul nu a avut suficienti luptatori, suficiente si eficiente mijloace de protest fata de nazism, dar totusi au existat oameni care, minati de un asemenea sentiment launtric, au cautat sa se delimiteze, cu pretul confortului si al vietii, de ceea ce au considerat ca este nedrept.