in Suplimentul de cultura, nr. 399

Prin Amortire, o hipermetafora despre viata de dupa 40 de ani, despre ce-nseamna combinatia dintre depresie, angoasa si frica, dar si despre ororile Alzheimerului, Florin Lazarescu ne propune, paradoxal, o carte extrem de vie. Viata e o mizerie, pare sa spuna autorul, dar uneori poate fi o mizerie frumoasa. Iar frumusetea ei nu sta in lucrurile mari (satisfactia unui destin implinit, whatever that means), ci in cele marunte […], care produc uneori o neasteptata, nebanuita placere.
Este, de altfel, si sentimentul cu care punem punct lecturii acestui roman format dintr-o sumedenie de povestioare […] vesele si triste deopotriva, cu tilc si lipsite de tilc, altfel spus un fel de incercare, izbutita, zic eu, de a da existentei o noima.