in Ziarul de duminica, nr. 19

Nu ma voi satura niciodata de povesti, nici sa le ascult, nici sa le spun. De data aceasta, insa, nu am mai spus povestile mele, ci ale altora. Este prima mea carte de proza in care nu mai este vorba si despre mine, ci exclusiv despre ceilalti, despre altii (fie ei cunoscuti sau necunoscuti, adaptati fictional la romanul meu fresca despre comunismul romanesc). Am fost, ca prozatoare, prin aceasta carte, mai degraba un raisonneur. Sau, sa spunem, un autor care prelucreaza ecouri, umbre, soapte, reverberatii. „Coconul dantelat la frazei” este valabil pentru cartile mele de proza fantastica si pentru autofictiuni [...].
In romanul meu de-acum, Un singur cer deasupra lor, am fost nevoita sa imi schimb registrul stilistic, anume, sa fiu limpede, exacta, chiar seaca, uneori, fara barochismele din proza fantastica, fara intortocheri si labirinturi.