in Ziarul de duminica, nr. 19

[Saman] este un pumn zdravan in zidul gros al existentei anoste de zi cu zi. Este o privire patrunzatoare a unui saman care m-a privit la un moment dat dinauntru si care mi-a amintit cine sint si pentru ce am venit pe lume, si pentru ce au venit toti oamenii pe lume: ca sa traiasca cu demnitate, cu fruntea sus, nu ca niste sobolani innebuniti de frici si de griji. Am scris aceasta carte pentru redarea demnitatii omului, pentru ca omul a uitat cine este, a uitat ca nu apartine nici unui timp si nici unui loc, ci doar centrului propriei sale fiinte, pur si luminos, de la Dumnezeu. Am scris-o mai ales pentru tineri si adolescenti, care, in loc sa se lase intimidati de lumea atroce creata de adulti si sa intre in jocul ei, sa stie ca orice om este un centru, un saman capabil sa reinventeze lumea si pe sine, si fiecare din noi avem, prin gratia divina, inauntrul nostru acest suflu regenerator. Aceasta este istoria descoperirii propriului meu „saman”. Toate evenimentele descrise in aceasta carte s-au intimplat intocmai pe nivelul miscarilor interioare si orice asemanare cu realitatea interioara este deliberata.