pe www.polirom.ro

In perioada postdecembrista, la nivelul discursului public, a devenit aproape o regula sa acuzi comunismul de toate relele resimtite de societatea romaneasca. Saracia, coruptia, subdezvoltarea, mentalitatea necorespunzatoare, lipsa de apetenta pentru democratie, capitalism, stat de drept etc. isi gasesc toate in comunism o explicatie mult prea facila. Din pacate, ele continua sa subziste dupa mai bine de doua decenii de exorcizare a demonului comunist. Poate ca a sosit vremea ca discursurile cu precadere moralizatoare si eseistice sa fie inlocuite de demersuri academice care sa puna la lucru instrumentarul stiintific necesar unei intelegeri cit mai obiective a „exceptionalitatii” romanesti. Este ceea ce face volumul Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), semnat de istoricul Bogdan Murgescu. Inscris in traditia Scolii Analelor, ilustrata de istorici ca Fernand Braudel si Lucien Febvre, studiul incearca sa puna in lumina cauzele inapoierii noastre economice, folosindu-se de o analiza comparativa a evolutiei indicilor de dezvoltare economica in cazul a patru tari, incepind cu secolul XVI: Romania, Irlanda, Danemarca si Serbia. Ultimele trei sint alese tocmai datorita pozitiei relativ similare pe care au avut-o la intrarea in modernitatea economica timpurie: tari de dimensiuni mici si situate la periferia sistemului economic european de la acea vreme. Daca in primele doua secole, evolutia economica a celor patru tari este intr-o oarecare masura asemanatoare (cu un avans in cazul Danemarcei), odata cu declansarea Revolutiei Industriale, decalajele incep sa se adinceasca datorita unor cauze exogene (de exemplu, intirzierea cu care se face simtita industrializarea in Estul Europei) si cauze endogene (incapacitatea elitelor autohtone de a implementa politici economice pragmatice, de a folosi eficient capitalul uman, disfunctionalitatile institutionale, urbanizarea insuficienta si absenta capitalului). Extrem de relevanta pentru cazul romanesc ni se pare a fi demontarea mitului „epocii de aur” interbelice. Dintre argumentele folosite de autor, enumeram incapacitatea Romaniei de a fructifica resursele agrare si petroliere si insuficienta industrializare a economiei. Probabil ca principala concluzie care se poate decela in urma parcurgerii acestui volum este ca subdezvoltarea Romaniei este rezultatul unui continuum istoric de sanse ratate si de contexte istorice nefavorabile, nu doar al unei anumite perioade istorice (epoca fanariota, comunista etc.), asa cum am fost invatati sa gindim pina acum.