in Orizont nr. 4

Mortido este un cosmar. O. Nimigean isi tine proza departe de locurile comune incercind sa foloseasca resurse narative surprinzatoare ca sa redea atmosfera timpului. El a inteles ca a-ti aminti produsele din galantarul buticurilor si presei postrevolutionare nu presupune in sine mare lucru, daca nu esti capabil sa reanimezi mentalitatea si limbajul.
Adevarata indrazneala a autorului se intrevede prin melanjul lingvistic si sortarea influentelor literare. Anii 90 devin aici o insiruire de basme ce au traumatizat copiii Revolutiei, si asa profund depresivi, basme depanate de un povestitor ucigas. Capitolele au cite un motto (din Ispirescu, Carlo Collodi, Creanga, Frank Baum, J.M. Barrie, Carroll) si anunta continuturile unui vis teribil de urit, rezistent la interpretarile terapeutice. Sa nu uitam, psihanaliza nu vindeca psihoze.