in Romania literara, nr. 16

Surprinzatoare reusita formulei realiste pe care Ruxandra Cesereanu o adopta in romanul Un singur cer deasupra lor, absolut surprinzator stilul, naturaletea, neutralitatea „autorului” si libertatea personajului.
Cred ca este important ca scriitorii romani, neaserviti vreunui regim, sa scrie despre natura profund traumatica a trecutului nostru recent, despre culpabilitatea noastra „nerezolvata”. Sa construiasca o memorie, o responsabilitate. Un singur cer deasupra lor nu este o carte tezista, nu este o carte razbunatoare, nu este nici „intelegatoare”, in sensul unei ambigue culpabilitati generale care sa ii puna in aceeasi oala pe criminalii odiosi, pe maruntii turnatori si pe cei care si-au platit doar supravietuirea. Nu este nici macar patetica, desi de cele mai multe ori povestirile se bazeaza pe documente, pe fapte si personaje reale tragice. Nu este nici cruda, chiar cind relateaza din „subterana” orori de nepovestit. Are o impersonalitate care o face si mai vizionara, dar nu prin tonalitate, ci prin semnificatie, prin semnificatia globala a acestor povestiri si personaje, luate impreuna.