in Dilema veche, nr. 479

Ultimul dans al lui Charlot inventeaza niste coincidente intre biografia si filmografia lui Chaplin, contemplindu-le apoi cu convingerea ca „toate coincidentele au un suflet”. Straniu rezon pentru o fictiune, dar functional! E ca si cum cineva ti-ar descrie o icoana, fabulind asa de mult si de bine, ca-ti faci cruci; dupa care iti zici ca e chiar normal sa te crucesti, doar e vorba de o icoana. In fond, romanul lui Stassi imparte inca o data istoria lumii in doua ere: i.Ch. si d.Ch. Cu Ch de la Chaplin. Sau de la Charlot, cum vreti.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri