in Romania literara, nr. 15

Cu intriga sa ambivalenta, situata intr-un interval cronologic similar celui din Degete mici (interbeliccomunism-prezentul postdecembrist), Toate bufnitele schimba radical registrul tematic fata de precedentele romane ale lui Filip Florian. [...] Ceea ce le leaga totusi pe dedesubt e sensibilitatea, rafinamentul riguros al scriiturii, placerea istorisirii si o anume nostalgie, discret pigmentata ironic, pentru fetisurile retro ale trecutului legat de prezent prin fire genealogice subtile.
Textul din Toate bufnitele curge in flux continuu, la persoana intii a evocarii, fara dialoguri si fara ruperi de ritm. Scriitura este calma, elaborata si bine strunita, de o frumusete clasica, iar relatarile – pline de naturalete, fara a fi propriuzis colocviale – isi refuza orice podoabe ostentative, ca si (cu doua-trei exceptii) orice fel de exhibitionisme „tari”.
O carte frumoasa [...] si un roman prin care Filip Florian [...] isi reconfirma statutul de artist al fictiunii.